http://www.reportervirtual.ro/2012/07/victime-sigure.html
Victime sigure
Știți care este diferența dintre furt și tâlhărie? Bine, dacă o știți, cred că puteți face comparația între ce a fost până acum două luni și ce se întâmplă acum. Teoria mea e construită pe principiul toți politicienii fură, așa cum am susținut mereu. Evident cu o exagerare crasă pentru că există și anormali în politică, adică ăia care nu fură. Ceea ce înseamnă că la examenul de logică aș pica. Nu poți acuza pe toată lumea dacă există un singur om care este cinstit. Ideea editorialului mi-a dat-o o comentatoare de pe Facebook, care mi-a spus că “PDL a furat. Acum să fure și USL. Chiar e mai bine”. Numai că ea nu cunoaște diferența dintre furt și tâlhărie. Dacă PDL a furat, USL nu o face așa subtil, ci ne tâlhărește. Pe toți cei care nu suntem în aceeași gașcă (evident că-și fură căciula singuri, doar că se compensează prin alte furturi). Ne amenință, ne lovește și ne ia bruma de agoniseală cu care ne zbatem să supraviețuim. Și USL nu ne tâlhărește doar de bunurile pe care le avem și pe care le mai are țara, ci și de instituțiile care ar putea să scancționeze și să stopeze această infracțiune.
Așadar, suntem victime sigure, ba chiar ne cerem osânda. În general, iar majoritatea stabilește ce se va întâmpla mai departe, recte cea parlamentară și electoratul.
Aș fi vrut să-l văd pe Băsescu ce spune în Parlamentul României, dar mi-am dat seama că nu are ce și că oricum este inutil orice discurs al său. Mașina de manipulat și-a făcut datoria. Mașina de vot a funcționat ireproșabil pentru USL. Acum, președintele este și el o victimă sigură. Nu mai poate face nimic, nici să declanșeze starea de urgență în fața unei lovituri de stat. De ce? Pentru că trebuie să o aprobe și parlamentarii, cei care îi vor capul. Legea este caraghioasă, dar trebuie respectată. Că USL se șterge cu ea la fund, nu mai e nicio mirare. O mirare e că poporul încă stă la umbră și așteaptă acea cărămidă care o să-i cadă în cap și despre care crede că este o invenție. Presa din Occident o vede însă, ba chiar și americanii au observat-o. Românii încă-s suspicioși. Nu cred în vise, cu toate că fac parte dintr-un popor plin de superstiții. Ei au nevoie să pună mâna și să strige Este! Numai că banala constatare de după nu-i va ajuța.
Așadar suntem victime sigure. Toma Necredinciosul zâmbește și aleargă ca un nebun strigând Trăiască Ponta! Mai aveam unul căruia îi strigam forțat așa și a sfârșit împușcat.
Am încercat să citesc măcar motivele suspendării lui Băsescu, pentru că, m-am gândit, măcar acum Ponta și Antonescu au scos niște ași din mânecă și au descoperit mari greșeli ale președintelui. N-a fost să fie. E un soi de articol fabricat din compilații. Ceva pe care n-aș fi putut să aprob pentru a intra într-un ziar. A ajuns însă în Parlamentul României și a fost votat cu aplauze. Sunt lovituri de palme care se vor întoarce spre popor. Nu pentru că-l demit pe Băsescu, ci pentru că funcția supremă în stat este tâlhărită. Viitoarele victime aplaudă și ele până când vor ajuge la concluzia că s-au lovit singure. Prea târziu.
Așadar, suntem victime sigure. Și nu, nu voi merge azi în Piața Revoluției alături de Mihai-Răzvan Ungureanu și PDL. Eu am fost doar la Palatul Victoria cu niște ghilimele și membri din societatea civilă, fără apartenență politică. Nu pot să mă identific politic cu nimeni. Sunt un om cu orientare de dreapta într-o țară în care nu există un partid de dreapta. Mai sper doar în trezirea societății civile. Speranța cu care desigur voi muri. Dar mai am o secundă de timp, cum îmi spunea cândva un muncitor pe un șantier din Occident, personaj cu mult bun-simț și pe care l-am întâlnit într-un tren. Acum sunt în alt tren. Unul cu victime care merge spre eșafod. Unele cântă, altele aplaudă și unele se revoltă. Cele mai multe însă sunt resemnate și călătoresc în tăcere, cu brațele pe piept, rugându-se să nu simtă ghilotina atunci când vor fi decapitate.
Așadar, suntem victime sigure, ba chiar ne cerem osânda. În general, iar majoritatea stabilește ce se va întâmpla mai departe, recte cea parlamentară și electoratul.
Aș fi vrut să-l văd pe Băsescu ce spune în Parlamentul României, dar mi-am dat seama că nu are ce și că oricum este inutil orice discurs al său. Mașina de manipulat și-a făcut datoria. Mașina de vot a funcționat ireproșabil pentru USL. Acum, președintele este și el o victimă sigură. Nu mai poate face nimic, nici să declanșeze starea de urgență în fața unei lovituri de stat. De ce? Pentru că trebuie să o aprobe și parlamentarii, cei care îi vor capul. Legea este caraghioasă, dar trebuie respectată. Că USL se șterge cu ea la fund, nu mai e nicio mirare. O mirare e că poporul încă stă la umbră și așteaptă acea cărămidă care o să-i cadă în cap și despre care crede că este o invenție. Presa din Occident o vede însă, ba chiar și americanii au observat-o. Românii încă-s suspicioși. Nu cred în vise, cu toate că fac parte dintr-un popor plin de superstiții. Ei au nevoie să pună mâna și să strige Este! Numai că banala constatare de după nu-i va ajuța.
Așadar suntem victime sigure. Toma Necredinciosul zâmbește și aleargă ca un nebun strigând Trăiască Ponta! Mai aveam unul căruia îi strigam forțat așa și a sfârșit împușcat.
Am încercat să citesc măcar motivele suspendării lui Băsescu, pentru că, m-am gândit, măcar acum Ponta și Antonescu au scos niște ași din mânecă și au descoperit mari greșeli ale președintelui. N-a fost să fie. E un soi de articol fabricat din compilații. Ceva pe care n-aș fi putut să aprob pentru a intra într-un ziar. A ajuns însă în Parlamentul României și a fost votat cu aplauze. Sunt lovituri de palme care se vor întoarce spre popor. Nu pentru că-l demit pe Băsescu, ci pentru că funcția supremă în stat este tâlhărită. Viitoarele victime aplaudă și ele până când vor ajuge la concluzia că s-au lovit singure. Prea târziu.
Așadar, suntem victime sigure. Și nu, nu voi merge azi în Piața Revoluției alături de Mihai-Răzvan Ungureanu și PDL. Eu am fost doar la Palatul Victoria cu niște ghilimele și membri din societatea civilă, fără apartenență politică. Nu pot să mă identific politic cu nimeni. Sunt un om cu orientare de dreapta într-o țară în care nu există un partid de dreapta. Mai sper doar în trezirea societății civile. Speranța cu care desigur voi muri. Dar mai am o secundă de timp, cum îmi spunea cândva un muncitor pe un șantier din Occident, personaj cu mult bun-simț și pe care l-am întâlnit într-un tren. Acum sunt în alt tren. Unul cu victime care merge spre eșafod. Unele cântă, altele aplaudă și unele se revoltă. Cele mai multe însă sunt resemnate și călătoresc în tăcere, cu brațele pe piept, rugându-se să nu simtă ghilotina atunci când vor fi decapitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu